Citesc, privesc,
ma uit, imi aduc aminte…imi aduc aminte de lucruri frumoase, lucruri ciudate
despre care nu mai stiu multe dar undeva in mintea mea sunt prezente…
ma uit pe niste
poze… hopa! o amintire. “iti mai aduci aminte cand…?” cand am facut cea mai
mare prostie din viata mea, cand l am sarutat cu toate ca nu trebuia, cand m-am
certat cu cine nu trebuia, cand am cazut pe jos ca o leguma dupa ce am bagat
alcool in mine… amintiri , dulci amintiri… amintirile construiesc un om… sau
cel putin cu asta ramanem toti… conteaza? normal ca da. din amintiri ne
construim. din amintiri nu mai faci aceeasi greseala inca o data sau cel putin
daca o faci iti dai seama intr un fel sau altul de urmare. amintirile sunt tot
ce luam cu noi dintr un anumit loc, mai mult sau mai putin special. am incercat
mereu sa nu uit si totusi am uitat unele lucruri. bine naiba ca am facut poze
:P … despre asta voiam de fapt sa vorbesc. ma uit pe poze si nu ma recunosc
sau din contra ma recunosc prea bine, iar anumite poze ma baga iar in
starea respectiva.
Poate ca atunci iubeam, poate ca atunci plangeam sau poate
ca atunci eram lipsita de orice sentimet. o poza valoreaza cam 1000 de cuvinte,
dar bineinteles cuvinte imprastiate, fara nicio logica, pe care numai tu poti
sa le rostesti si poate ca numai in tine insuti.din poze iti dai seama cine
esti, cine ai fost si poate cine o sa fii. pozele raman ca un fel de jurnal al
vietii nescris. nu suport oamenii care arunca poze sau care le rup. de ce ai
face asa ceva? asta inseamna numai ca iti e rusine de tine sau de ce ai fost.
oamenii sterg poze pentru ca in asa fel spera sa scape de o amintire urata. nu.
cea mai mare prostie. un lucru urat peste ani devine o amintire frumoasa. e ca
si cum ai da un cadou inapoi sau l ai face la randul tau cadou altcuiva. nu, de
o mie de ori nu.
pai da, acum stau
si rasfoiesc niste poze si… imi aduc aminte cand…